Clayderman, Yanni sau Einaudi ?

Asa-i ca va place Clayderman ?
Acum vreo 10-15 ani intr-o piata muzicala plina de cacaturi, aparea Clayderman si celebra balada pentru adelinne sau love story. Toti manelistii aveau la muzica preferata bifat si Clayderman. L-am ascultat si eu si am indragit pianul.
Apoi, am trecut la nivelul urmator numit Yanni.
Ei bine, eram cu o clasa peste claydermani, nu prea stia lumea de el si eram mandru ca l-am descoperit. Cand imi serveau o balada pentru adeline le dadeam in nas cu "in the mirror" si crestea inima-n mine ca nu auzisera de ea.
Inca ascult Yanni, dar am trecut la nivelul 3, cel mai profund de altfel.
Am primit o recomandare de film de la o persoana mai dubioasa si doar faptul ca venea de la ea m-a facut curios sa vad filmul. Nu va zic de film decat ca-i "fuckin' brillliant" cum s-ar zice.
Ei bine in filmul asta, am dat de Ludovico Einaudi, nivelul 3, perfectiunea.
Daca de Yanni ma mai intrebau cativa "nu-i ala cu mustata care a aparut si in family guy?", ei bine Einaudi e un mister:)
Iar eu am o mandrie prosteasca cand trimit cate o piesa de-a lui de parca eu le-as canta si nu-mi mai incap in piele cand imi zice cineva ca l-a miscat profund.
Ce ziceti ? Incercati un Clayderman, un Yanni, si un Einaudi si-mi ziceti care v-a placut mai tare ?

"Orasul creste ca un cancer, eu trebuie sa cresc ca un soare. Orasul musca tot mai adanc din rosu; e o plosnita alba, insatiabila, care va trebui sa moara de inanitie. O sa infometez plosnita alba care ma suge. O sa mor ca oras pentru a redeveni om. De aceea imi astup urechile, imi inchid ochii, imi pecetluiesc gura.
Dar inainte de a redeveni om, voi exista probabil in chip de parc, un fel de parc natural in care oamenii vin sa se recreeze, sa-si omoare timpul. Ce spun sau ce fac ei nu are importanta, pentru ca in mine isi vor aduce doar oboseala, plictiseala, deznadejdea. Eu voi fi un tampon intre plosnita alba si corpusculul rosu. Voi fi un ventilator pentru risipirea otravurilor acumulate prin efortul de a perfectiona ceea ce este imperfectibil. Voi fi legea si ordinea asa cum exista ele in natura, asa cum sunt proiectate in vis. Voi fi parcul salbatic in mijlocul cosmarului perfectiunii, visul linistit, incremenit in mijlocul activitatii frenetice, lovitura la nimereala pe alba masa de biliard a logicii. Nu voi sti nici cum sa plang, nici sa protestez, dar voi fi mereu acolo, in tacere absoluta, pentru a primi si restabili. Nu voi sufla o vorba pana nu va sosi timpul de a fi din nou om."

Din colectia: "Adunate de prin carti"